Ce faci daca copilul tau afla ca nu exista Mos Craciun? Cum il ajuti sa depaseasca momentul fara sa-i strici viziunea asupra acestei sarbatori?

il duc la psiholog
o sa-i fie greu,dar pana la majorat ii trece.
ai copii?
ai fost copil?

te confrunti cu problema asta?

dar tu cum ai depasit momentul?
ar fi fost muuult mai interesant topicul daca ai fi propus ca tema experienta personala a acestui moment.

fetitzo sari niste etape. mai intai ar trebui sa te obisnuiesti cu gandul ca nu te-a adus barza...

O intrebare f buna si interesanta pentru cei care au copii micuti, care inca mai cred in existenta lui Mos Craciun.
Pot doar sa-ti zic ca eu am aflat intr-un mod foarte straniu . In clasa I la scoala, la serbarea de Craciun, a venit Mos Craciun. Cand m-am dus in bratele mosului sa-i zic poezia si sa-mi ofere darul, am recunoscut mainile: era tata O sa radeti stiu, ca si mie imi vine sa rad acum, insa atunci am fost de-a dreptul bulversata.
Insa, nu eram foarte foarte sigura.
Dar, atunci cand am ajuns acasa am gasit bradul pe hol, abia cumparat (impachetat) si am intrebat ...unde este tata, pt ca el trebuia sa-l cumpere cand iesea de la serviciu? mama s-a fastacit...si va dati seama ca mi-a zis pana la urma.

Este o experienta ciudata, insa mai tarziu iti aduci aminte cu zambetul pe buze.

Din fericire mie nu mi-au zis parintii ca m-a adus barza, asa ca am inregistrat o dezamagire mai putin. In ceea ce il priveste pe Mos Craciun, problema este putin mai delicata. Daca pustiul afla acest lucru cand este inca micut, atunci va fi destul de greu sa ii explici ca scopul Craciunului este acela de a face tu cadouri celor dragi. In acest caz cred ca cel mai important este sa verificati de unde a aflat copilul si sa combateti acest zvon inscenand ceva cat mai atragator pentru cel mic: o usa deschisa, putina zapada aruncata in sufragerie langa usa de la balcon si cateva dulciuri pe care Mosul le-a scapat pe drum.

daca stau sa mi aduc aminte, cand eu am aflat ca nu exista Mos Craciun, am fost dezamagita,desi,mama in special,incerca din rasputeri sa ne convinga ca Mos Craciun exista.
atunci cand m am convins cu adevarat ca nu exista,parca simteam io ca ceva lipseste din atmosfera sarbatorilor de Craciun.
dar mi a trecut,inainte de majorat,cred iar acum retraiesc bucuria aceea prin nepoteii mei,care inca mai cred in Mos Craciun.

Eu nu-mi mai aduc aminte cum si cand am aflat ca nu exista mos craciun... insa cand eram mai mica, mama mi-a zis ca a vorbit cu mosul si ca a zis ca vine in seara de ajun la noi, sa-i spun o poezie. Si m-a pus mama sa invat poezii, m-a imbracat frumos si stateam nerabdatoare pe canapeaua din sufragerie si ma uitam la pom, asteptand savina mosul...care nu a venit. Mi-a zis mama atunci ca poate nu a mai avut timp, pentru ca trebuie sa ajunga si la alti copii, si ca intai trece pe la aceia care sunt mai saraci...

Acum desi stiu ca nu exista Mos Craciun, imi place inca sa mai cred in el, sa ma bucur de spiritul sarbatorilor, sa ma uit seara pe geam si sa-mi imaginez cum ar fi sa-l vezi pe mosul trecand cu sania pe desupra casei... sa ma trezesc dimineata si sa merg impreuna cu ai mei la bradut si sa deschidem cadourile impreuna...

Cred Mos Craciun exista...in inimile noastre si va ramane acolo pentru totdeauna!

si cand ai aflat ca poate lua diverse alte forme, nu te-ai bucurat la loc?

La mine a fost simplu: a fost o perioada in care ai mei au fost stramtorati cu banii si au trebuit sa ne spuna (pe vremea aceea aveam 8 ani). Sora-mea s-a resemnat mai rapid decat mine, dar eu am plans destul de mult si am fost destul de amarata si suparata pe ei pentru o perioada de timp, pentru ca dupa aceea sa-mi treaca supararea pe parinti, gandindu-ma cate eforturi financiare trebuie sa fi facut parintii mei pentru a ne face cadouri in fiecare an. Iar in anii ce au urmat, uneori gaseam in cizmulite sau sub brad, cadouri consistente sau mai putin consistente, ceea ce conta era doar gestul, faptul ca parintii se gandisera si la noi sa ne faca o surpriza, fie ea cat de mica, noi copiii ne bucuram oricum.

Mai presus de toate, parintii ne-au oferit si ne ofera iubire si intelegere si ne-au mai invatat sa ne iubim unii pe ceilalti si sa ne ajutam reciproc (ma refer la mine, sora mea si fratele meu). Sunt de parere ca iubirea si intelegerea sunt mai presus de orice dar material sau de existenta sau nu a lui Mos Craciun (Mos Gerila, pe vremea mea, ehehe).


Apropos de un alt Mos ( Mos Nicolae), in acest caz: la mine a venit deja de sambata seara si n-am crezut ca va mai veni inca o data si cand colo, surpriza. Imi zice al meu sot dis de dimineata: "Vezi ca nu mai pot deschide usa de la dormitorul mic, vezi in ce s-a blocat. Eu ma uitam nedumerita la el si il intrebam de ce nu rezolva el problema, la care el insista sa ma duc sa vad ce blocheaza usa de la dormitorul mic. Ma duc eu si incerc sa deschid usa, ma uit dupa usa sa vad ce o tine si cand colo supriza, ghetele mele pentru nametii de zapada erau bagate dupa usa si o blocau, iar pe ei trona un alt cadou de la ...Mos Nicolae. Pe sotul meu l-a busit rasul si mi-a zis ca se abtinuse cu greu mai devreme sa nu rada vazand mirarea ce se citea pe chipul meu cand m-a trimis pe mine sa verific usa de la dormitor. Si l-am intrebat de ce am primit al doilea cadou, iar el mi-a zis ca a simtit nevoia sa ma rasfete ceva mai mult anul acesta.

Daca sunt persoane care se intreaba ce am primit cadou: sambata am primit o pereche de manusi si o brosa, iar astazi o esarfa.

Iar el a primit din partea Mosului ( ) : un set de dvd-uri cu filme despre samurai, o ciocolata amaruie cu crema de merisor de la Lindt si o felicitare.