Cancerul ovarian poate afecta femeile de orice varsta, insa este mai frecvent la cele cu varsta de peste 50 de ani, care au trecut prin menopauza. Pentru ca in stadii incipiente, simptomele cancerului ovarian se pot confunda cu simptomele altor afectiuni mai putin grave, dar si pentru ca nu exista teste care sa depisteze cancerul ovarian in faza incipienta, doua treimi dintre cazuri sunt diagnosticate in stadii tarzii, cu rate mai reduse de supravietuire la cinci ani (78% in stadiul II, 59% in stadiul III si doar 17% in stadiul IV). De aceea, controalele ginecologice periodice, de rutina, in absenta oricaror simptome, dar si recunoasterea primelor semne care pot sugera imbolnavirea si adresarea imediata la medic, pot face marea diferenta.
Simptomele cancerului ovarian (multe ar putea fi confundate cu cele ale sindromului de colon iritabil) pot fi:
- Umflarea abdomenului/balonare (cauza fiind acumularea de fluide produse de tumora);
- durerea abdominala si disconfortul in zona pelviana;
- edemele de la nivelul picioarelor;
- senzatia de satietate instalata rapid dupa ingestia de alimente;
- greata;
- scaderea inexplicabila in greutate;
- urinarile frecvente;
- sangerarile vaginale anormale sau scurgerile vaginale.
Cum este diagnosticat cancerul ovarian?
In stabilirea diagnosticului de cancer ovarian se efectueaza o serie de investigatii imagistice (ecografie transabdominala sau transvaginala, CT, RMN sau PET-CT) si de laborator, inclusiv test de sange pentru CA125, o proteina produsa de unele cancere ovariene. Insa diagnosticul final se face prin efectuarea unei biopsii.
„O spunem si o repetam ori de cate ori avem ocazia: mersul periodic la ginecolog trebuie sa faca parte din rutina de educatie pentru sanatate a oricarei femei. Le incurajam pe doamne sa nu astepte sa simta o durere ca sa mearga la specialist pentru ca este posibil ca atunci tratamentul sa nu dea roadele dorite sau sa fie prea tarziu.”, spune Cezar Irimia, presedintele FABC.
Mutatiile genetice, factor de risc major
Riscul de a dezvolta cancer ovarian este influentat de mai multi factori, inclusiv de varsta, de stilul de viata, de istoricul reproductiv si cel familial. De asemenea, riscul este foarte crescut la femeile care au mostenit mutatii genetice specifice, cum sunt cele ale genelor BRCA1 sau BRCA2 sau alte modificari ale profilului genetic care cresc riscul de a dezvolta cancer ovarian. Din acest motiv, cunoasterea statusului BRCA, testarea genetica inainte sau in momentul diagnosticarii, este importanta atat pentru evaluarea riscului si o posibila interventie (chirurgicala) preventiva, cat si pentru a stabili cea mai buna optiune terapeutica si prognosticul pacientei. Testarea poate fi efectuata din sange sau din tesut tumoral cu recomandarea pentru testarea din tesut, care asigura detectarea unui numar suplimentar de mutatii BRCA comparatic cu testarea din sange. Un alt test genetic introdus recent in practica medicala este scorul deficitului de recombinare omologa (DRO), al carui rezultat pozitiv poate adauga optiuni terapeutice noi pentru pacientele cu cancer ovarian.
Ulterior, tratamentul va depinde de tipul de cancer ovarian, dar poate include chimioterapie, radioterapie, imunoterapie, interventii chirurgicale, terapii tintite sau o abordare combinata. Decizia ii apartine unei echipe multidisciplinare pentru ca este important ca pacienta sa primeasca cel mai bun tratament intr-un timp cat mai scurt.
Campania de anul acesta dedicata Zilei mondiale de lupta impotriva cancerului ovarian este realizata de FABC cu sprijinul AstraZeneca, OncoTeam Diagnostic, Genekor.
